De cate ori vi s-a intamplat ca in timp ce mancati ceva, sa va amintiti brusc de un gust familiar din copilarie? Cred ca cel puțin o dată, asa-i? La fel și mie.
Hai sa va dau un exemplu:
Acum cativa, intr-o toamna, eram intr-un tur foto cu cativa prieteni, pe dealurile din satul Holbav. La un moment dat, am ajuns pe varful unui deal, langa o gospodarie mica.
Acolo, tanti Ana, pe atunci in varsta de 78 de ani, tocmai copsese paine. Din aceea traditionala, mare de 2 kg, cu cartofi si coaja batuta, coapta pe vatra. Si miroseaaaa dumnezeieste! A adus una pe masa de sub nuc, i-a facut semnul crucii pe spate si ne-a poftit sa gustam din ea. Imi amintesc cu cata pofta am mancat, asa aburinda cum era!
Dup’-aceea, am baut si-o cana cu apa rece de la izvorul din vale si gata am fost!
Vedeti, aceasta a fost o experienta care mie mi-a activat toate amintirile din copilarie legate de painea de casa si de povestile din jurul ei: cum mirosea cand era gata coapta, cum rupeam din ea calda, pentru ca, normal, n-aveam rabdare sa se raceasca, cum imi placea sa mananc pesmet.
Asa ca, iata, cum o paine facuta intr-un anumit fel, de cineva anume, intr-un loc anume, poate trezi nu doar simturile, ci si amintiri puternice, povesti, trairi ale unor experiente care si-au pus amprenta pe sufletul nostru, intr-un fel sau altul…
Vă invit să ascultați, în prezentarea mea de la TEDxBrașov Salon, motivele pentru care am ales să fiu preocupată și mai apoi, de-a dreptul, fascinată, de fermentarea naturală.
Nu sunt mesaje