Acum noua ani, intr-o zi de toamna, o vizitam pe tanti Ana, pentru ca imi spusese fiul ei ca sambata, de obicei, coace paine. Asa ca, iata mai jos, cum s-a vazut prin ochii mei experienta de atunci.
E sambata dimineata, ora 6:00. Dupa ce ne-am bucurat sa prindem un rasarit de poveste pe dealurile din Holbav, ne indreptam spre casa lui tanti Ana, in zona numita „Dealul Mare”.
Aici, casele sunt rare şi neelectrificate. Oamenii trăiesc simplu, au pământ pe care-l cultivă lângă casă, au animale. Tanti Ana, la cei aproape optzeci de ani ai săi, are căsuţa ei pe acest varf de deal si o gospodăreşte împreună cu fiul ei şi cu cei doi nepoţi.
Au pe lângă casă tot ce le trebuie: grădină cu legume, păşune, porci, vacă, o pereche de boi, găini, pisici, câini. Şi, mai ales, au cuptor de făcut paine. Cineva din sat obişnuia să le construiască, însă acum e bătrân. Pentru că e sâmbătă dimineaţa, e zi de făcut pâine. Tanti Ana spune că să faci o pâine cu adevărat bună, durează o zi întreagă. Rețeta completă, aici.
Tanti Ana începe prin a frământa aluatul cu plămădeala pregătită dinainte. Face treaba asta mai mult de jumătate de oră şi într-un ritm din ce în ce mai energic, de parcă ar transmite o poveste.
Apoi, îl lasă să se odihnească, timp în care pregăteşte gătejele şi lemnele pentru cuptor, împreuna cu fiul ei.
Face focul şi aşteaptă până rămâne doar jăraticul, timp în care ne povestește despre cum e viața aici pe dealuri și ne arată fotografii mai vechi.
Câteva ore mai tarziu, tanti Ana scoate jăraticul de pe vatră și aduce aluatul crescut. Împreună cu nepoata ei, începe a-l diviza și modela, de data asta uşor, de parcă ar apuca un copil. Îi ies patru pâini mari, de cca 2 kg fiecare, pe care le pune pe lopata de lemn şi le dă drumul în cuptor.
De-acum durează mai mult de o oră, până ce pâinea e gata, pentru că “o pâine nu iese bună, dacă e doar încălzită, ea trebuie coaptă lent”.
Oamenii ca tanti Ana cunosc ritmul firesc al lucrurilor şi nu-l grăbesc în niciun fel; ci îl respectă şi îl trec prin sufletul lor, ingredient fără de care, viaţa ar fi searbădă, nu-i aşa?
Nu sunt mesaje