Când mi-a venit ideea de a călători spre nord, nu ştiam exact la ce să mă aştept. Chiar mă întrebam dacă Maramureşul e locul pe care-l caut. Însă era Paștele și eram încrezătoare ca o sa gasesc cel puțin un loc autentic, unde obiceiurile continua in paralel cu schimbarea, ce a patruns până şi in cele mai mici şi ascunse sate.
Aşadar, din Calineşti, pe un drum asfaltat care şerpuia printre dealuri, iată-ne ajunsi în satul Bârsana, situat la cca 20 km de Sighetul Marmaţiei, de-a lungul malului drept al râului Iza. Despre Bârsana, ştiam doar că este unul dintre cele mai cunoscute sate din Maramureş datorită, în primul rând, mănăstirii construite destul de recent, care a devenit un simbol al arhitecturii din lemn specifice zonei.
Gazdele noastre
D-na Irina – o femeie înaltă, iute, cu zâmbet larg, ochi vioi şi vorbă melodioasă, ne întâmpină în capul străzii, după ce ne telefonase mai înainte ca să ne intrebe cam pe unde suntem, că “mâncarea-i deja gata”. Ne-a făcut semn să intrăm pe străduţă şi s-o urmăm, apoi a alergat să ajungă prima pentru a ne deschide poarta.
În curte, ne aştepta şi d-nul Ion – soţul d-nei Irina, un bărbat înalt, bine clădit, cu mâini mari şi muncite şi cu râsul lui Moş Crăciun. A dat mâna cu fiecare, ne-a întrebat de unde suntem şi dacă am călătorit cu bine până în Maramureş, şi, cu zâmbetul pe buze, ne-a urat bun venit şi şedere plăcută. Si-aşa a şi fost, pentru că în ce-l priveşte, nici nu scotea apă la vite – săracile, până nu ne trezeam noi, ca să nu facă zgomot şi să fie deranjaţi “domnii” – şi despre asta ne-a spus abia când am plecat.
După aceea, d-na Irina ne-a poftit înăuntru ca să ne alegem camera după plac. Îndată ce-am intrat, ochii mi s-au aţintit pe decorul tradiţional. Pe pereţii din hol erau atârnate două costume populare pentru copii, iar în dormitoare – ştergare ţesute cu motive florale şi vase de ceramică; pe paturi erau aşternute cergi colorate, iar pe masa din bucătărie era o “măsoaie” (faţă de masă) ţesută. În dulapurile din camere, erau multe, multe cămăşi albe brodate de mâna ei, pe care a ţinut să ni le arate. Era o adevărată bucurie pentru ea să aibă cui se mândri cu rodul mâinilor ei muncite.
Mâncarea şi pălinca
D-na Irina găteşte expcepţional! Şi ştie să ne introducă în atmosfera de sărbătoare. Special pentru a ne servi prânzul, s-a îmbrăcat în costumul tradiţional, cu cămaşă albă brodată, cu sumnă şi zadie şi cu pânzătură colorată pe cap. Tocmai scosese pâinea din cuptor şi o feliase în faţa noastră. Vă spun sincer, că aşa o pâine galbenă si pufoasă, n-am mai văzut!
Apoi a umplut în faţa noastră un bol întreg cu ciorbă de perişoare dreasă cu smântână şi presărată cu pătrunjel verde. O minunăţie! Bineinteles, a adus şi o tavă cu o sticlă de pălincă făcută în casă, că aşa-i obiceiul de sărbători şi nu numai – câte-un pahar înainte de fiecare masă.
-Haideți, luați, că și somnul e mai lin dup-aceea!
Chiar dacă am fost tentată să refuz, am zis că n-o fi foc să închinăm câte-un pahar. Iar mâncarea a fost mai mult decât suficientă. Defapt, d-na Irina n-a luat bolul de pe masă, până nu s-a golit de tot; ba chiar ne-a adus şi oala mai aproape, în caz că mai vrem a nu-ştiu-câta porţie.
Şi când credeam că am terminat de mâncat, iat-o si pe d-na Irina, cu un zambet larg, aducându-ne şi cozonac, că doar e sărbătoare!
-Mancaţi pe săturate! C-am facut destul!
La final, i-am cerut d-nei Irina rețeta ei de paine.
Iat-o mai jos, preluată direct cu graiul ei maramureșean:
Ingrediente:
- 2 kg făină de grâu
- 2 ouă
- apă călduţă
- puţină drojdie
- putin zahar
- 1 linguriţă de sare
Modul de preparare:
- Pun drojdia la muiet cu apă călduţă şi un pic de zahăr.
- Apoi, pun făina într-un lighean sau covată (numa’ că a me’ s-a stricat) şi în mijlocul ei se adaugă ouăle, drojdia, sarea şi apă călduţă.
- Dup-aceea, se frământă bine, bine, până când se face un aluat nu prea vârtos, dar nici moale, ci potrivit, până când se desprinde un pic de covată.
- Apoi, se lasă la crescut până se dublează ca volum.
- Se scoate aluatul pe masa presărată cu puţină făină şi se împarte în două – cât pentru două pâini. Dintr-o bucată de aluat, se pot face diferite ornamente de pus pe pâine.
- Apoi, aluatul se aşează într-o tavă rotundă sau din aceea lungă pentru cozonac, unsă cu puţin ulei şi se mai lasă la crescut până se încinge focul, după care se unge pe deasupra cu ou.
- Se introduce în cuptor la foc potrivit si lasă până când se rumeneşte frumos.
Poftă bună!
Nu sunt mesaje