Acum aproape 10 ani, am vizitat pentru prima dată satul Fundățica. Atunci, am avut norocul ca pe durata vizitei noastre, să cunoaştem o femeie extraordinară, în vârstă de 88 de ani, care ne-a povestit o mulţime de lucruri despre cum era odinioară viaţa în sat.
Casa ei era într-o vale, în mijlocul unui peisaj de vis.
Liniştea era cea dintâi stăpână a locului, încât te pătrundea o stare de împăcare şi relaxare de îndată ce coborai dealul pentru a ajunge la căsuţa ei din alte timpuri.
Fiul doamnei stătea la soare pe banca lipită de casă şi parcă număra clipele de linişte, asta până când am ajuns noi lângă gardul ce împrejmuia casa şi grădina cu meri. Ne-a poftit în ogradă şi imediat aveam s-o cunoaştem şi pe doamna Maria, mama dânsului.
Ne-a întâmpinat cu un surâs pe care n-am să-l uit, atât de plin de căldură şi ospitalitate era, tipic ţăranului român, care se încrede în prima impresie pentru a-şi face părerea despre om.
În câteva momente, ne-a poftit să luăm loc pe bancă şi am început să vorbim, de una, de alta… I-am spus şi noi de ce suntem în sat şi ne-a sfătuit să mergem neapărat şi la „Focul lui Sumedru” – un eveniment ce are loc în fiecare an, încă din tinereţea ei, în ajun de Sf. Dumitru, pe cel mai înalt deal din sat.
Apoi, a ţinut să ne invite în casă, pentru a ne arăta interiorul tipic ţărănesc, cu ţesături tradiţionale făcute de dânsa de-a lungul timpului, din grija pentru casă şi pentru familie: feţe de masă, de pernă, cuverturi, peretare, ştergare, cusute toate în combinaţii armonioase de culori, cu motive în special florale, dar şi geometrice.
“Toate păsările cântă durerea mea”
textul cusut de tanti maria, pe unul din peretare
Zugrăveala din interior nu mai fusese refăcută din anul 1938, adică de când avea dânsa 17 ani. Nu a vrut să schimbe nimic, pentru că orice lucru şi detaliu de-acolo îi amintea de perioada dragă a tinereţii...
Pereţii erau crem, iar pe tavan, deasupra lustrei, era o pictură murală cu totul deosebită, de care, iată, mi-am reamintit acum, motiv pentru care am crestat pe această pâine floarea de pe tavanul d-nei Maria.
Un gest simbolic, prin care mă asigur ca amintirile dragi dumneaei continuă…
Nu sunt mesaje